Mult prea mult

Sunt înconjurat de oameni care se ceartă. Sunt asaltat de violenţă. Violenţă de limbaj, violenţă cromatică, violenţă de stiluri, violenţă în stare pură... Violenţa pluteşte în aer, e peste tot, pe stradă, în magazine, în trafic, o, da, în trafic mai cu seamă. Este în case, în clădiri de birouri din sticlă şi inox, în cârciumi, în metrou.
De ce trebuie ca totul să fie disputat, să fie şarjat, de ce trebuie să existe o luptă în aproape toate momentele? De ce trebuie să cerem drepturi care sunt fără discuţie ale noastre? OK, pentru lucruri suplimentare, pentru "opţionale" mai treacă-meargă... Dar pentru ceva care este indubitabil al meu? De ce trebuie să mă bat pentru a-l obţine? Pentru că de aici pleacă multe.
De aici excesul de gesturi, risipa de cuvinte, inflaţia de decibeli. Consumul nervos şi nivelul extra-ridicat al stresului. Consecinţe triste: părinţi nervoşi / copii nervoşi, părinţi depresivi / copii depresivi (da, am citit recent un material despre copiii depresivi, deveniţi aşa din cauza părinţilor super-stresaţi). Parcă e prea mult... E chiar prea mult...